OAMENI CARE NE-AU IMPRESIONAT
În tumultul şi rutina cotidianului am cunoscut un om ca re se numeşte Ion Guzun, fondatorul unei asociaţii obşteşti cu nume foarte simplu şi sugestiv „Ţărăncuţa” cu care am vorbit de cîteva ori la telefon. Se adresa cu rugămintea să susţinem o iniţiativă de colectare de carte pentru biblioteca satului Slobozia Duşca din raionul Criuleni. Era atît de optimist, atît de sigur că va reuşi, atît de plin de viaţă, încît nici nu am bănuit că acest om, de fapt, este imobilizat la pat.
Discrepanţa dintre imaginea pe care mi-o creasem vorbind la telefon şi realitatea pe care am văzut-o m-au emoţionat şi m-au marcat profund, m-au determinat să-mi pun multe întrebări cu referire la sensul vieţii, m-au făcut să-mi analizez propria existenţă şi să pun în valoare o altă parte a existenţei omului.

Fireşte, am fost curioasă să aflu ce l-a determinat să fondeze o asociaţie obştească şi să contribuie la prosperarea comunităţii locale, avînd în minte imaginea crudă şi situaţia în ca re se află. – « Visul meu dintotdeauna a fost să ajut oamenii de pe această bucată de pămînt, să fupt pentru drepturile lor, consider că merită mai mult… dar viaţa m-a impus să lupt pentru mine”, răspunde cu un zîmbet înţelegător.

Am aflat de la oamenii din preajma sa, care-l cunosc cel mai bine şi ştiu cît de crudă poate fi uneori viaţa, dar şi cît de puternic poate fi omul decis să lupte pentru împlinirea sa umană, că viaţa lui Ion Guzun, pînă la un anumit moment, nu se deosebeşte cu mai nimic de vieţile noastre ale tuturor. S-a născut şi a copilărit pe meleagurile Criuleniului, a învăţat la şcoală, apoi la o şcoală profesională de mecanizatori, a făcut cursuri de ceasornicar şi s-a angajat la lucru. Visul lui era să devină jurist, se pregătea asiduu pentru admiterile la Universitate. Aşa s-a întîmplat că a trebuit să renunţe la acest vis. Se gîndea că-şi va putea lua revanşa peste un timp.

Ziua de 8 martie 1995 este una de cotitură în destinul său. „Este ultima zi cînd am mers pe propriile-mi picioare. Am fost la piaţă şi am cumpărat cadouri soţiei şi fiicei de Ziua femeii…”

O zi cu o încărcătură afectivă deosebită, dar şi cea cea rnai dureroasă zi, în care nemiloasa boală Behterman l-a ţintuit la pat. Bucuria şi durerea s-au împletit în acea zi atît de strîns că nu mai pot fi despărţite. E cea mai luminoasă zi din ultimii 13 ani de care-şi aminteşte cu nostalgie şi tresăriri de inimă, pentru că anume în această zi a dăruit pentru ultima dată soţiei şi fiicei cadouri cumpărate de el, şi pentru ultima dată a fost capabil să meargă pe propriile picioare.

Doamna Tatiana Guzun ştie mai bine decît oricine luptele pe care le dă soţul ei pentru fiecare clipă trăită, urmăreşte cu uimire cum depăşeşte momentele teribile prin grija faţă de semeni. S-a convins, observînd viaţa de luptă a soţului său, că atunci „Cînd oferi grijă celor din jur, te salvezi şi pe tine”. Acesta este secretul optimismului şi dorinţei nestăvilite de a face ceva bun pentru consăteni, consideră ea.

Domnul Ion nu se plînge de nedreptăţile vieţii precum o facem noi, cei care avem a t iţea posibilităţi, ci luptă pentru drepturile consătenilor săi, pentru bunăstarea lor, îl preocupă dezvoltarea tinerei generaţii din această localitate, împreună cu opt consăteni, printre care soţia Tatiana, fiica Natalia, bibliotecara Silvia Vitman etc. a fondat asociaţia Ţărăncuţa, al cărei preşedinte este. A reuşit deja să iniţieze şi cîteva proiecte, dintre care putem nominaliza: Colectare de carte pentru Biblioteca satului, Salubriza rea satului, Colectare de fonduri pentru grădiniţa din sat, Seminare pentru educarea tinerei generaţii ş. a.

Silvia Vitman, unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei, care este şi bibliotecara satului, îl caracterizează pe domnul Ion ca fiind: „Un om cărturar, descurcăreţ în toate domeniile. Mereu ne încurajează, ne oferă exemple ce şi cum trebuie de făcut în bibliotecă. E foarte optimist, cu mult entuziasm, un om extraordinar, un luptător adevărat!”

Parascovia Topada, preşedinte ACI Hyde Park, voluntar SIEDO

Резюме
Хотя прикован к постели безжалостной болезнью, Ион Гузун не жалуется на судьбу и на несправедливости жизни, как это делаем мы, обладающие массой возможностей, а борется за права своих односельчан, за их благосостояние, заботится о развитии молодого поколения родного села.

Вместе с восемью односельчанами, среди которых жена Татьяна, дочь Наталья, библиотекарь Сильвия Витман и др., основал ассоциацию «Ţărăncuţa», председателем которой является. Ему удалось уже инициировать несколько успешных проектов.

Text publicat în „Alternativa XXI”, buletinul de educaţie civică al SIEDO, nr. 2, 2008