Tatalui, vinovatul fara de vina,
Mucenicul ca toti deportatii.

O noapte neagra, rusinoasa,
O noapte cu o ploaie de lacrimi,
tipete, racnete, vaiete,
Batrini necajiti, copii speriati,
Oameni, cit frunza si iarba,
Gramaditi la gara feroviara ca animalele
De cagabisti si satrapii lor devotati,
intr-un cuvint, bolsevici inarmati, inraiti,
in carne si oase netrebnici.
Mama lor de nerusinati si calai.
Cu ce ocazie si drept ati ridicat
in dricul noptii dumnezeiesti
Oameni nevinovati si cinstiti,
Mindria neamului, fala tarisoarei noastre!
Cind s-a mai vazut si auzit ca nevinovatii
sunt vinovati?!
in vagoane le-ati incarcat cu de-a sila,
Delaolalta, om peste om, indesati ca intr-un butoi.
ª-apoi vagoanele – ce grija bolsevica! –
Erau marfare, murdare, puturoase,
Ca pentru vite salbatice pregatite de duca.
ªi unde, ma rog, avea sa le duca locomotiva puterii voastre
(Cum va laudati in gura mare si continuati sa va laudati obraznic)
sovietice, cica cea mai cinstita si prestigioasa putere din lume(?!)
imi este rau si acum, dupa ani si ani, de binele vostru,
Mai ales cind imi amintesc de mii, zeci de mii de oameni,
Printre care si bietul meu tata, chemat in subsolul –
malaxorul – sperietorul bolsevic
ªi dusi la dracul in praznic, tocmai in Siberia
indepartata si friguroasa.
Slabiti, bolnavi, sleiti de puteri,
Mereu pe nemincatelea,
Numai pe saturatelea, cu virf si indesat,
injositi, chinuiti, exploatati la negru.
(Acum mai aveti obraz – rosu, numai ca la comunisti,
sa trimbitati la stinga si la dreapta si sa va vaicariti…
Ca ne pleaca compatriotii peste mari si tari sa lucreze la negru.
Oare la munci negre, tovarasi-domni,
sau cum mai vreti sa va numim?!
in orice caz nu la munci batjocoritoare din Siberia ucigatoare!!!).
Chiar in tren, in drum rusinos si batjocuritor
Spre locul destinatiei comuniste si constructiei socialiste,
V-ati batut joc cum ati vrut de sarmanii deportati –
nevinovati:
Nu le dadeati piine, in schimb le dadeati
scrumbie sarata,
Ca si lacrimile lor de sarate, amare varsate in van,
neobservate,
Dar, ce cruzime, nu le dadeati apa, nici o picatura,
Nici sa traiasca, nici sa moara, ci, o metoda fascista,
sa sufere in chinuri nemaipomenite.
Iar cei care, totusi, mureau ca mustele,
Le coborati din tren de acum cind trupurile prindeau
sa se descompuna
ªi le ingropati paganeste intr-o groapa comuna,
fara sicrie si fara preot.
Rusine, tovarasi comunisti, sa va fie!
Au lucrat, sarmanii deportati, mult si bine
si la taiatul padurilor,
ªi la transportarea lemnului pe plute spre
constructiile veacului, constructiile fantome comuniste.
Au lucrat in de-ajuns si alte munci grele, de ocnas.
ªtim in cele din urma cu ce s-au ales: cu boli, nevoi,
vieti sucite-rasucite.
Ce cruzime! Ce rusine!
Nici pina in ziua de azi nu v-ati cerut macar iertare
de la ei, nevinovatii, de la ei, injositii.
Dar nici voi, „dreptii”, puternicii lumii – comunistii
Nu ati mai construit comunizmul acela falos nimanui
cu folos…
Adica cum asa nimanui?! Doar numai voua, alesilor,
sus-pusilor!
Pe picioare de lut si bazat pe minciuni si promisiuni goale
Construiati laudabilul socialism si comunism
Deloc priitoare pentru stomacuri flaminde si goale…
La noi, in micuta noastra tarisoara, mai incercati
sa va reabilitati,
Sa mai construiti un comunism in locul saraciei,
Pe care tot voi, comunistii de ieri si de azi,
Prin conducerea voastra pe putin spus lipsita
de pricepere si omenie simpla,
Ne-ati adus la sapa de lemn, ducind o viata trista,
De azi pe miine, traind in frig si saracie-lucie.
Nu, nu va mai cred, oameni cu obrazul patat,
Pretinzind, fara rusine, ca sunteti comunisti moderni,
Ba sunteti comunisti bogati ca toti capitalistii
din toate tarile,
Cu un popor chinuit, injosit, nemilos exploatat,
Pe care il duceti sigur spre pieire si murire.
Cine, daca nu voi, comunistii, ideologizati pina
la maduva oaselor
Cu idei fixe, utopice, irealizabile,
Ne tumaniti cu o istorie falsa si o limba pocita,
agramata.
Cine, daca nu voi, comunistii hapsini, nici pomina
de comunisti restructurati, moderni –
Ce formati majoritatea parlamentara,
Tot mai mult va dati arama pe fata,
Primind legile economice si politice anume
pe placul si folosul vostru –
Laudabil, fatarnic, minciunos, antipopular!
Cine, daca nu voi, comunistii iresponsabili,
Ca si predecesorii vostri bolsevicii venetici,
Ati distrus barbar locasurile sfinte, icoanele, manastirile,
Acum nerusinat adunati banii de la crestini,
Sa fiti voi cei cu initiativa reabilitatii credintei sfinte!
Ce fatarnicie, comunism cu doua fete si bazat
pe treizeci de galbeni iudeice!
intr-adevar, tovarasii vostri de la sovietul suprem
ai lui Smirnov
Sunt cu mult mai obraznici, mama lor de derbedei, calai,
Ba ne aresteaza alfabetul, copiii ce vor sa invete
dupa manualele neamului, in grafia latina,
Ba ne aresteaza paminturile stramosesti si nu ne permit
sa sadim nimic.
Nici griul – piinea cea de toate zilele.
Doamne, ce neobrazare iudeica!…
Nu voi uita, sa nu uitam cu totii cine ne este adevarat prieten
ªi cine ne este dusman de moarte,
Dusman reinviat nu prin pocainta omeneasca, crestineasca,
Ci (sa fim vigilenti, uniti!) prin nerusinoasa
neobrazare totalitara, de factura veche, comunista,
De oameni cinstiti si Dumnezeu odata si pentru
totdeauna condamnata,
De Iuda, vinzatorul, tradatorul, proslavita si fariseic protejata…
ªi, culmea culmilor, nu cei deportati –
Nevinovatii, injositii, dezmostenitii sunt remunerati,
Cum s-ar cuveni omeneste, crestineste, dupa merit,
Ci tot voi, nerusinatii, calaii,
Ce ne-ati ridicat in dricul noptii dumnezeiesti,
Aveti tot favorul si indemnizatii nemeritate, basmice,
Scaldandu-va nerusinos in bogatia intregului popor.
Bune bucatele sunt si unii democrati,
Sa nu-i nominalizam,
Musca de pe caciula lor nu au cum s-o ascunda
Dintr-un timp incoace.
Ce mai la deal – la vale, s-au facut de rusine.
imbratisandu-se cu comunistii, satanistii.
Ne-au facut de rusine si pe noi, adevaratii patrioti!
Aceasta inseamna ca noi, sarmanii, umilitii,
adevaratii stapani ai tarisoarei noastre,
Trebuie sa mai rabdam, ne rugati – obligati,
sa mai asteptam.
inca o vesnicie?!
Rusine sa va fie!

Boris COVACI