Petru împlinise deja vârsta la care, de obicei, flăcăii decid să o lege cu burlăcia şi să-şi pună pirostriile. În plus, toată lumea îl ghiontea şi îl împingea din spate, aşa că nu prea avea de ales, chiar dacă nu a simţit niciodată o dorinţă deosebită de a-şi lega soarta pe vecie de cineva. Dar satul era plin de fete mari care îşi aşteptau cu nerăbdare ursitul, să le scape de povara fecioriei şi de gura lumii. Aşa că nu i-a fost greu să-şi aleagă o mireasă.
Ileana locuia nu departe de Petru şi nu o dată visase la mustaţa lui. Îi plăcea cum arată, cum păşeşte, falnic, cu pieptul bombat şi cu capul dat pe spate. De aceea mare i-a fost bucuria când a cerut-o de nevastă. A lăsat ochii sfioasă în pământ şi a răspuns abia şoptit, cu vocea tremurândă „Daaa”, aşa cum îi şade bine unei fete educate şi decente.
Au jucat nunta repede, în două săptămâni, nu avea niciun rost să o tărăgăneze. A fost o ceremonie fastuoasă, cu mâncare din belşug, cu taraf profesionist adus din capitală. Dar eforturile s-au compensat, nu au fost în van. Fiecare invitat a pus pe masă sume frumuşele de bani şi multe cadouri, mai ales cuverturi, că nu mai era loc în casă de ele.
S-au sărutat ca toţi mirii şi miresele la îndemnul mesenilor, care tot strigau “Amar! Amar! Amar!”. Faţa Ilenei ardea din cauza glumelor deşucheate, fără pierdea.
Abia în zori nunta s-a încheiat şi mesenii s-au împăştiat fiecare pe la casele lor. Obosiţi, proaspeţii căsătoriţi s-au întins pe pat şi au adormit buştean.
S-au trezit abia spre seară, bugezi, cu ochii umflaţi ca cepele. Aveau o senzaţie de pustiu, de gol, parcă ar fi fost singuri pe lume.
Se uitară buimăciţi unul la altul, de parcă s-au văzut prima dată în viaţă, îşi fereau privirile prefăcându-se interesaţi de uşi, geamuri, tavan şi de mobila din casă. În cele din urmă, Petru, ca bărbat, a hotărât să ia iniţiativa în mâinile sale. Se apropie de Ileana, aşa cum văzuse în majoritatea filmelor de dragoste difuzate la televizor, şi o sărută uşor pe buze. Nu simţi mare lucru, dar treaba odată începută, trebuia dusă la bun sfârşit. Se forţă şi îşi aminti scenele cele mai deocheate din filme interzise, pe care le viziona împreună cu alţi băieţi, pe ascuns, şi care îl excitau foarte tare. La sfârşitul fiecărui film nu reuşea să se abţină şi se masturba, mai ales după ce depăşise teama că-i va creşte păr pe mână.
Stratagema avu efect. Închise ochii, o trase pe Ileana sub el, iar imaginile deşănţate care îi pluteau prin faţa ochilor au avut efectul scontat, de afrodisiac, ajutându-l să-şi îndeplinească datoria conjugală.
Ileana nici nu reuşi să se dezmeticească, că Petru se opri din fosăit şi se prăvăli pe o coastă, cu chipul lipsit de expresie. Corpul îi ardea, îi venea să-şi zmulgă părul din cap de dorinţă, să-l lovească şi să-l zgârie, dar nu făcu în cele din urmă decât să se resemnze, aşa cum a fost învăţată de mică să reacţioneze la frustrări, ţuguindu-şi amărâtă buzele.
După câteva luni, au fost anunţaţi de medicul ginecolog că vor avea un bebeluş. Din seara cu pricina, nu au mai făcut niciodată dragoste. Doar uneori, sporadic, Petru îşi săruta părinteşte soţia pe frunte. Acum, când au aflat vestea, au respirat ambii uşuraţi. Vor fi şi ei în rând cu lumea, nimeni nu-i va privi cu uimire sau plini de curiozitate.
Copilul a venit pe lume la sorocul stabilit, fără ca să pună probleme deosebite de sănătate sau de alt ordin. Toate grijile şi eforturile soţilor au fost canalizate spre odrasla nou-născută, iar necazurile legate de viaţa lor intimă parcă îşi pierduse din intensitate şi nu mai păreau atât de importante.
A fost unicul lor copil, pe care l-au crescut cu grijă şi îl iubeau ca pe ochii din cap. Mai ales că, de fiecare dată când îl vedeau, îşi aminteau de prima şi ultima lor relaţie carnală.
Din fericire pentru ei, au fost modeşti şi nu au cerut prea mult de la viaţă. Ileana înghiţea doar în sec şi cobora ochii în jos când vedea trecând pe uliţă câte un bărbat mai arătos, iar Petru se relaxa de multe ori cu scene fierbinţi din filmele pentru adulţi, din timpul tinereţii, fixate de nădejde în memorie şi pe retina ochilor.