Cine-si inchipuie ca cea mai mare putere a Europei, noua-veche Rusie, fosta URSS cu armata sa cu tot, va sta cu mainile incrucisate in fata avansului trans-atlantic asupra fortaretei Maicii Rossia, nu are ce sa mai caute in cladirile NATO de la Bruxelles. Semnele s-au dat, in trecut, tot anul. Prin vorbe sau prin fapte.

Daca americanii si compania nu au prea inteles rusa de “lac rusesc” a lui Putin sau Lavrov, Ivanov si Medve­dev au explicat mai clar: instalam acusica in Kaliningrad cele mai performante rachete de pe continent. Iar la Marea Neagra, in cealalta enclava rusa, Transnistria, lasam un cui ascutit pregatit pentru a fi bine infipt in viitorul cosciug al Uniunii Europene. Dupa care taiem gazul. Iata de ce Ucraina, “buna” noastra vecina, are toate motivele sa-si scrie testamentul. Din care nu trebuie sa lipseasca urmatorul enunt: “Lasam de drept Romaniei toate teritoriile stravechi romanesti confiscate de regimul criminal sovietic si abuziv insusite de ceea ce a vrut sa fie Ucraina. Amin”.

Dupa cum le place rusilor simbolistica, semnalul dat de anul nou prin prima faza a razboiului declansat asupra Ucrainei, taierea gazului, asa o sa o tinem tot anul. Insa intr-un crescendo care, daca Ucraina si NATO nu vor intelege ca Rusia nu suporta nici macar sa fie atinsa de potentialul inamic, va duce pana la fragmentarea actualului stat derivat din fosta Republica Sovietica Socialista Ucraineana. Crimeea, teritoriu national rusesc, este doar una dintre feliile bune pe care Rusia este indreptatita sa si-o revendice. Mai mult: o jumatate din actuala Ucraina se considera rusa. O alta halca importanta este poloneza, iar Polonia este un stat NATO si UE cat se poate de solid, care mai beneficiaza si de un ideolog de renume mondial in echipa presedintelui american Barack Obama: Zbigniew Brzezinski. Chiar si ungurii isi revendica, in contradictoriu cu romanii, Transcarpatia. Iar un sfertulet din fosta RSSU, actuala Ucraina, este, dupa cum bine stim, romanesc de-a dreptul. Si de mare importanta: pe langa pamantul romanesc vorbim de o iesire a fluviului european Dunarea la Marea Neagra, in coastele careia se mai afla si o stanca antica romaneasca, Insula Serpilor, al carei areal este disputat acum la Haga.

Daca una este Rusia, in cazul Ucrainei putem vorbi fara gres despre o intreaga politica regionala tradatoare a intereselor europene “comune” – vezi Bastroe, Insula Serpilor, Transnistria. Aceasta pe langa politica de purificare etnica a romanilor din Nordul Bucovinei , din Tinutul Herta si din Sudul Basarabiei, la care Romania asista ca proasta satului UE. Poate doua palme via NATO-Rusia sa o mai trezeasca pe “buna” noastra vecina, Ucraina. Iata ca n-au trecut nici doua-trei zile si Ucraina si-a si luat primele doua palme: Rusia i-a taiat gazul si UE a anuntat ca, momentan, nu se baga.

Pana la alte palme care sa trezeasca autoritatile de la Kiev, poate si Romania isi aduce aminte ca avem romani nu numai in Moldova, ci in intreaga Basarabie istorica si in Nordul Bucovinei si in Tinutul Herta–(care este singurul raion din actuala Ucraina unde alta nationalitate este majoritara in proportie de 94%.Aici ma refer la etnicii romani,caci administratia de la Kiev vrea cu orice pret sa dezmembreze Raionul Herta, dand din acesta, celorlalte raione vecine cate o felie.) atunci, ar trebui sa avem la Guvern un Oficiu pentru Moldova si Ucraina, pentru Rasaritul romanesc. Un departament special care sa apere drepturile congenerilor nostri, conform Strategiei Nationale de Securitate si normelor interne din cadrul comunitatii nationale de informatii.

Poate si NATO – alianta politico-militara in care suntem membri cu drepturi depline -, observa ca Ucraina, ca stat CSI, cam incalca normele euro-atlantice in cazul situatiilor de la Gurile Dunarii europene sau al implicarii mafiote a autoritatilor ucrainene in Transnistria si reconsidera si asa-zisul Membership Action Plan.

E bine de stiut ca, daca Ucrainei i se taie doar ga­zul, Kievul taie insa zilnic si de ani buni drepturile omului, ale romanilor aflati practic sub ocupatie, la propria lor identitate, sfidand orice norma europeana, internationala si, pana la urma umana. Sigur, si romanii sunt afectati de sifonarea gazului, intr-o oarecare masura. Dar, personal, de-ar fi sa inghet pana la sfarsitul vietii si nu mi-ar parea rau, pentru ideea ca, din aceasta disputa ruso-ucraineana, romanii si-ar putea recastiga, intr-o buna zi, libertatea.