Comunicare sustinuta la Al VII-lea Congres International de Dacologie, Bucuresti, 28-29 iunie 2006. Cei interesati au la dispozitie studiul in cartea semnata de Gheorghe Gavrila Copil si Geo Stroe, File din Testamentul Zamolsian Dacoroman, Editura Dacoromana, Bucuresti, 2006.
Studiul, 45 de pagini, a fost prezentat pentru prima data in urma cu 35 de ani in cadrul Cercului Deceneu pentru studierea limbii si scrierii dacilor. Nu mai exista nici o indoiala ca deschide un nou domeniu de cercetare in cultura dacoromana. Doar lipsa unei mediatizari adecvate a intaziat sansa valorificarii, dintr-o noua perspectiva, a tezaurului folcloric romanesc. Studiul are in vedere basmele Povestea Porcului, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Porcul ce fermecat si poemul Miorita. in randurile ce urmeaza, cateva extrase din studiu, pe marginea primelor doua basme.
Fata de imparat din Povestea porcului pleaca dupa Fat Frumos (dupa ce ii arsese pielea de porc). Ajunge la o casuta, pe niste locuri unde „pasare maiastra nu vine…necum om pamantean”. Pe celalalt taram. Purtata de iubire. Nu ascultase sfatul cel bun. Fat Frumos din Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ajunge si el pe taramul celalalt, unde dobandeste viata eterna. Atras in lume de dorul parintilor, se intoarce pe pamant, unde isi pierde nemurirea.
Fata de imparat patrunde in lumea cealalta, unde cauta Manastirea de Tamaie. isi va purta sarcina, pruncul mult asteptat, in lumea cealalta. Va naste in al patrulea an. Zalmoxe a stat intr-o alta lume, nevazuta, intr-o pestera, trei ani, in al patrulea reaparand, daruind oamenilor lumina. Iisus, dupa trei ani de misiune intre oameni, a stat trei zile in lumea mortilor, a treia zi inviind. ªi dupa alte zile, trece in lumea cealalta, a vietii eterne, la Tronul Ceresc, care, in basm pare a fi Manastirea de Tamaie, unde ajunsese Fat Frumos. Fata de imparat, in lumea cealalta, nu afla unde este Manastirea de Tamaie, nici de la Sfanta Miercuri, nici de la Sfanta Vineri, nici de la Sfanta Dumineca, aceasta spunandu-i: „Ca aici este capatul unei lumi necunoscute, inca si mie si oricat ai voi tu si oricine altul sa mai mearga inainte de aici, este cu neputinta.” De fapt fiica de imparat nu afla, nu poate afla, inca, Manastirea de Tamaie, perntru ca spiritul ei este umbrit de pacat. Din lumea nepamanteana, din fiintele ce ascultau de Sfanta Dumineca, Ciocarlanul ( o fiinta buna si binefacatoare, care, manata de dor, ajunsese mai departe, intr-o alta stare, superioara spiritual, la Manastirea de Tamaie, cu pretul unor eforturi, cu sacrificiu-isi fransese piciorul), stiind drumul, o ajuta sa ajunga la Manastirea de Tamaie. Insotia de ciocarlan calatoreste un an de zile, pana la gura unei pesteri. Pana la Imparatia lui Dumnezeu. Iisus ne invata ca aceasta este in sinea noastra, omul fiind templul acestei imparatii.
Fata de imparat nu e purtatoare de prunc pamantesc, ci spiritual, intr-un ciclu de studii si experiente de patru ani. Descopera Podul Minunat (Calea), podul si castelul fericirii sale, in cealalta lume, in cea spirituala. Iisus, stim, este Calea Adevarul si Viata.
Basmele liturgice dacoromanesti preced timpul vietii si activitatii lui Iisus Hristos.
in cale fetei de imparat se interpune Talpa Iadului, in a lui Iisus se interpune Lucifer.
Fata de imparat, la Manastirea de Tamaie, va intalni podul si castelul mantuirii sale, va intalni pe insusi Fat Frumos, imparatul eternei iubiri. Al fericirii. Atributul esential nou-testamentar al divinitatii este iubirea. Dumnezeu este insasi aceasta iubire.
Sibilele, fecioarele preotese ale vechilor temple asteptau ca una din ele sa nasca pe mantuitorul lumii.
Patru ani (sau pana in al patrulea an) fecioarele Testamentului Zalmoxian Dacoroman erau, din generatie in generatie, purtatoare, la modul spiritual,al sarcinii pruncului mult asteptat. Despre nasterea fiicei de imparat textul liturgic pastrat in tiparul imuabil al basmului ne spune: „ªi ea a nascut pruncul fara a simti catusi de putin durerile facerii.” ªi Fecioara Maria l-a nascut pe pruncul Iisus fara dureri, ramand intru feciorie. Iar conceperea pruncului in lumea pamanteasca de catre imparatul de dincolo (Fat Frumos), din lumea nevazuta, nu este esentialmente diferita de conceperea pruncului Iisus de catre Sfantul Duh, in pantecele Fecioarei Maria. imparatul Manastirii de Tamaie este Fat Frumos. Ca pruncul a fost plamadit intr-un chip nepamantesc, ni se atesta prin fecioaria permanenta a tanarului Fat(feciorie)Frumos, reliefata prin numele de Fat si subliniata prin calificativul de Frumos. Chiar cuvantul manastire , din Manastirea de Tamaie, indica asa ceva. in Testamentul Zalmoxian Dacoroman, calugaria- feciorii calugari si fecioarele calugarite- isi avea o statornica traditie. ªi in Noul Testament fecioria este la loc central, Fecioara Maria, Iisus Cristos. ªi in vremile noi testamentare.
Gheorghe Gavrila Copil