Mihail Eminescu sarbatoare nationala
-dezbatere publica-
Sustinem in continuare pastrarea cu sfintenie a zilei de 1 Decembrie 1918. Actionam si pentru legiferarea zilei de 15 ianuarie ca sarbatoare nationala. Spiritul eminescian ne cheama pe toti sa actionam pentru consolidarea Neamului Romanesc. Fara aceasta consolidare vom asista in continuare la sarbatorirea formala si expeditiva a zilei de 1 Decembrie si la scoaterea lui Mihail Eminescu din locul pe care trebuie sa-l ocupe in circuitul cultural national, in scoli si universitati.
in dictionarele limbii romane nu se precizeaza numele limbii in care vorbeau stramosii nostri daci. Gasim urmatoarele cuvinte: Dacia, dac-daca, daci-dace, dar nu si numele limbii. Stranie situatie. Conform cuvintelor de mai inainte ar fi trebuit sa fie limba daca, dar confuzia intre substantivul feminin daca, intre conjunctia daca si limba daca ar fi facut situatia si mai dificila. Limba dacaneasca? O imposibilitate. Spiritul si legilelimbii romane: Romania, roman-romani, romanca-romance, limba romana-romaneasca. Iesirea din impas: Dacia, dacian-dacieni, dacianca-dacience, limba daciana-dacieneasca. Cu siguranta vor ramane in uz dac si daci, din motive asupra carora nu insistam acum.
in articolul ce urmeaza, spre exemplificare, vom folosi cuvintele propuse de noi. Se va sesiza cat sunt de placute, de expresive.
Cuvintele daciene supuse evolutiei firesti sunt intrutotul la locul lor in limba romana de azi.

De ce sarbatoare nationala pe 15 iunie?
Pentru orice om, cat este in viata aceasta, ziua sa de nastere este o sarbatoare. in mod obisnuit, dupa ce omul a plecat in lumea cealalta, este comemorat de ziua mortii (?) sale. Pomenirea mortilor (?). Spiritul dacienesc este in sarbatoare si la trecerea in lumea cealalta. in eternitate. Pentru el moartea nu exista. ªtie ca este nemuritor. Orice om este evaluat la plecarea din aceasta viata. Plecarea e ca un total, ca o suma a faptelor sale bune. Cele bune sunt darul sau pentru lumea aceasta si totodata sunt transfigurate spiritual in fiinta sa spirituala din lumea cealalta. Pentru acestea trebuie sa-i multumim si sa-l comemoram, de aceea pentru dacieni, ziua plecarii din viata aceasta este mai bogata, mai de pretuit, decat cea a sosirii, care este doar o sansa pentru fiecare om. Cea a plecarii este rodul vietii acestuia. De aceea ni se pare mai potrivit sa-i comemoram pe cei plecati, de ziua darurilor facute dacienilor. Totalul darurilor. Izbanda vietii. Contributia lor. De aceea trecerea lui Eminescu in lumea de dincolo este o victorie a lumii acesteia. Mihail Eminescu este un victorios. Un invingator. Ne-a lasat o zestre. Am primit-o si-i multumim si-l sarbatorim la nivel national. La drumul dintre cele doua lumi. Sa ne amintim cu cata bucurie treceau stramosii nostri dacieni in lumea de dincolo. Aici intre noi au locuit, dar, firesc, urmau sa locuiasca si in lumea cealalta. Le era drag de noi dacienii din lumea aceasta, dar le era dor si de dacienii din viata cealalta, din continuarea vietii acesteia. Ajungand in cealalta, dorul ii leaga de noi, din viata aceasta. Victoria constiintei unitatii vietii vazute si nevazute, o izbanda a spiritului, a luminii. Ca asa este, dragi dacieni, nu-i nici o indoiala. Cea mai mare sarbatoare nationala a dacienilor, de mii de ani, este comemorarea mosilor. Cand? De ziua plecarii lor din lumea aceasta. Sunt comemorati de-odata, dar talcul este al zilei plecarii fiecaruia spre celalalt taram. In multe sate din tara, de zilele mosilor, bisericile sunt pline cum numai de Pasti mai sunt. ªi de Pasti comemoram victoria vietii asupra mortii. Mosii sunt o sarbatoare zalmosiana. Mosii de primavara, mosii de vara, mosii de toamna, mosii de iarna, sarbatoare nationala legiferata de dacienii de pe vremea Religiei Zalmosiene. Legiferare imprescriptibila. Religie viabila. E o obsteasca intalnire la biserica, la cimitir, apoi e un du-te vino pe la case cu farfuriile pline cu de-ale gurii. Dar, atentie, fara bauturi alcoolice. in zilele acestea nu sunt betii. Satele isi gasec pacea. De aceea nu se fac nici nunti. E un altfel de nunta, cereasca, spirituala, la care participa cele doua lumi. Va amintiti de Marele Preot Deceneu si de regele Burebista? Au cerut dacienilor sa se lase de betii si sa distruga vitele de vii. ªi au ascultat de vladica, reducand, in mare masura, terenul cultivat cu vita de vie. ªi asculta si azi. Sarbatoarea este a spiritului. Si noi, dacienii de azi, trebuie sa ne aliniem, din ce in ce mai multi, la acest fel de a sarbatori, mostenit din mosi-stramosi. De 15 iunie, ziua triumfului in eternitate al acestui dacian, Mihail Eminescu, strafulgerat de dor si lumina, de amor (folosesc cuvantul lui Eminescu) profund pentru neam, trebuie sa existe atat liturghia de pomenire a numelui sau si a tuturor dacienilor din lumea cealalta, cat si asumarea rodului sau spiritual, in bucuria sarbatorii nationale numita Mihail Eminescu. Asa ne vom integra si noi in suflul spiritual multimilenar al dacienilor. ªi vom fi impreuna, solidari, cei din viata aceasta si dimpreuna solidari cu cei din continuarea vietii acesteia. ªi ei sunt solidari cu noi. Ei nu au trecut in nefiinta, ci continua sa existe in cealalta lume. Sa nu iesim din regulile statornicite din mosi-stramosi. Renasterea poporului dacian are loc sub ochii nostri, pentru cine are ochi de vazut. Sa sarbatorim ziua nasterii lui Mihail Eminescu, ca o sansa acordata de dumnezeire Neamului Dacienesc si ziua trecerii in cealalta lume, ca o zi a victoriei Neamului Dacienesc, neam care este mai inzestrat, mai bogat, cu rodul spiritual eminescian. Noi dacienii nu sarbatorim mortii, ci viii, pentru ca si cei de dincolo sunt vii.
Gheorghe Gavrila Copil