Stimati cetateni, dragi crestini,

Ne-am adunat azi in fata parlamentului ca sa fim, in sfirsit, auziti: omeneste. Citi am mai ramas noi, cei care au trecut prin grozaviile deportarilor regimului totalitar-stalinist, mai multi sunt copiii celor care au suferit si – mare parte – au ramas sa zaca pe veci in paminturile Siberiei. De ce dar autoritatile amina sub orice pretext sa ne faca dreptate, ca doar atita cerem: sa fim remunerati cum se practica in toate tarile civilizate, cei care au fost pe nedrept umiliti, injositi, pedepsiti naprasnic.
Doare, vai cum doare si e foarte obijduitor cind banii din buget, deci si banii nostri, se cheltuiesc in van. Doare cind autoritatile, majoritatea parlamentara, parca ne sustin in vorbe, promit ca vor avea grija si de noi, pe 6 iulie chiar au deschis sedinta de parlament pomenind evenimentele si jertfele din 1949 – deportarea in masa a miilor de oameni nevinovati si cinstiti, vinovati fara vina, victime ale regimului bolsevic. Dar la mitingul din fata garii nu ne-a onorat cu prezenta nici unul dintre ei, nici un deputat ori demnitar comunist. Poate pentru ca le este rusine pentru faptele fariseice, crimele pe care le-au facut predecesorii lor – bolsevicii. Dar nu-i credem, pentru ca pina astazi nu si-au cerut scuze oficial, omeneste sau crestineste, dar pacatele lor sunt antiumane, antihriste.
Noi cerem doar ceea ce ni se cuvine conform legilor omenesti: sa ni se restituie averea parintilor cistigata prin munca de-a lungul anilor, vrem compensarea baneasca a suferintelor inumane prin care au trecut toti deportatii care au trecut prin malaxorul sovietic-stalinist.
Anii se scurg, rindurile noastre se rarersc nemilos, iar noi suntem tratati cu metode vechi, bolsevice – promisiuni de tot felul, rabdari fripte.
Sa nu cedam, oameni buni, dreptatea e de partea noastra, a celor de buna credinta, chiar si Domnul e cu noi!
Bolsevicilor le-a fost de ajuns o noapte ca sa ne trimita la dracul in praznic, in siberia friguroasa, sa ne dezmosteneasca, sa ne transforme in dusmani ai tarii scumpe, si, ce-i mai josnic – dusmani ai poporului! Dar iata ca in mai mult de jumatate de veac – de necrezut – nu reusesc sa se pocaiasca si sa ne faca crestineste, omeneste dreptate.
Rusine sa le fie!
Sa insistam omeneste si crestineste, caci oameni si crestini suntem din mosi stramosi, sa ne ajute Dumnezeu!
Boris Covaci