Am încercat să atrag atenţia asupra unui fenomen păgubos răspîndit nu doar la Bîc ci şi la Dîmboviţa: Vadim şi Lae &alţii se ocupă cu crearea unui Eminescu după chipul şi asemănarea lor. Ca şi ei poet, gazetar etc cu mica diferenţă că ei mai sunt şi proprietari de ziare şi sefi de partide şi etc.
Funerariile(era să zic Mamei Grande) lui Grigore Vieru au readus tema în actualitate. Ca să fie clar dintru început: despre morţi — doar de bine – o ştiu şi eu; dar şi Eminescu e răposat — cu ce drept îl vorbim de rău, coborîndu-l pe el, spiritualul, la nivelul unor oameni de cultură, fie ei şi de mare valoare.
Confuzia spirit- cultură este veche la noi, înrădăcinată, deci. Sfera Spirituală este sfera trăirii spirituale, a experienţei continue şi totale a sacrificiului. Şi Eminescu este din această sferă, nu însă şi Vieru. În conformitate cu poezia Preot şi Filosof eu definesc opera eminesciană ca o «ascuţire a adevărului în rimă». Cultură este în cel mai bun caz un surogat al spiritului şi are drept obiect descrierea faptelor spiritualilor, declaraţii despre ei sau despre sfera lor. Otto Rudolf, specialist în domeniul sacrului, a definit clar frontiera dintre aceste sfere prin sintagma ganz anderes (cu totul altceva), care este o altă formulare a expresiei eminesciene «ruptura între lumea bulgărului şi lumea ideii» cu accent pe prăpastia dintre aceste lumi, sfere.
O paranteză. Spre deosebire de Mircea Eliade şi alţii care numaidecît indică autorul sintagmei consacrate, academicianul de viţă nouă M. Cimpoi nu o face, atribuindu-şi astfel proprietate intelectuală străină. Participarea sa la actul de coborîre a lui Eminescu la nivelul lui Grigore Vieru pune la îndoială calitatea sa de eminescolog. Şi-a greşit omul vocaţia, este un vierolog.
Doar un singur «argument» întru apropierea Vieru-Emenescu îl răstorn: poeziile ambilor sunt cîntate. Absurd ar fi dacă nu ar fi cu bună ştiinţă. Din păcate la noi poezia este consumată doar prin căntec şi Vieru, care a avut meritul să înţeleagă acest fapt a acţionat în consecinţă, a făcut textierie.
Politician adevărat a fost Vieru în perioada 1975 (?)-1991(!), cît a fost membru al PCUS, pentru care a scris, a primit onorarii grase, din care a plătit cotizaţii…Începînd cu 1990 a activat sub semnul confuziei. În Moldova de peste Prut a făcut agitaţie pro PSD la toate alegerile şi a fost eficient şi remunerat după merite. La noi era cu toţi cei drepţi azi, pentru ca mîine să-i critice pe toţi sau în parte. A fost un mergător înainte a lui Dabija, acesta l-a folosit din plin, iar după moarte îi va prihvatiza memoria… La comanda acestuia a turnat zoi pe Leo Butnaru şi alţii, care îndrăzneau să-i facă concurenţă lui Lae- «poetul».
Publicistica viereană este o continuare şi o dovadă a mizeriei sale politice, n-are rost o analiză a ei. Merită de menţionat doar că el a contribuit la monopolizarea opiniei publice, fiind părtaş la prihvatizarea săptămînalului Uniunii Scriitorilor şi beneficiind din plin de această situaţie.

Încerc să exprim în versuri ceea ce simt, fără pretenţii poetice.
Cobori Lucefere în jos
Cobori din treaptă-n treptă
Căci în «mijlocul auros»
«Lucefăraşi» te-aşteaptă.
Iurie Ţurcanu
24 ianuarie.

Sursa