Domnule Nicolae Manolescu
Nu aţi cunoscut îngrozitoarea realitate a dominaţiei bolşevice, nu ştiţi nimic despre pătimirea românilor basarabeni şi bucovineni. Basarabia şi Bucovina au fost sacrificate geambăşeşte la Yalta şi oferite ca dar de către Roosvelt şi Churchill lui Stalin. Este o minune că în cele două teritorii a supravieţuit limba română şi că au mai rămas poeţi. Aici vorbesc în numele poeţilor basarabeni despre care dumneavoastră aţi scris în „Istoria critică a literaturii române” „Basarabenii, numeroşi, inegali, sunt cu puţine excepţii (Vitalie Ciobanu, prozator), Leo Butnaru, depăşiţi cu totul (Grigore Vieru) ori defazaţi majoritatea” pag. 1401. Îndrăznesc să vă contrazic şi vă dau cel puţin trei nume care sunt cu mult peste Mircea Cărtărescu: Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Ion Hadârcă.
L-am cunoscut îndeajuns de bine pe Grigore Vieru şi-i cunosc poezia. Din clipa morţii sale, port un dialog mut cu el, apărându-i memoria şi poezia de oameni ca dumneavoastră, de parcă în Basarabia nu ar fi avut destui duşmani. Vă întreb: dacă el ar mai fi trăit şi aţi fi avut o conversaţie cu el, cum v-aţi fi justificat ineptica categorisire în faţa sa? Cu ce argument logic aţi fi venit în a vă apăra spusele?
Astăzi în sufletul meu se strecoară zile triste. Mi-e dor de Grigore Vieru. Orice retractare privitoare la el din partea dumneavoastră nu mai are nici o valoare. Am trăit patru ani lângă românii basarabeni şi cunosc fenomenul literar. Pentru a vă reînprospăta memoria cu alţi poeţi români basarabeni mai buni decât mulţi din ţară îi menţionez pe Emilian Galaicu, Eugen Cioclea, Arcadie Suceveanu.
Emerson spunea că „Talentul nu poate face un scriitor. În dosul cărţii trebuie să fie un om”. Grigore Vieru a fost mai întâi de toate un OM cu o înţelepciune divină. Talentul lui, recunoscut de marii poeţi români: Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, dovedesc că a avut acel geniul poetic care l-a fixat alături de Mihai Eminescu.
Sunt mâhnit de afirmaţiile dumneavoastră. Vă credeţi un erudit civilizat. În „Istoria critică a literaturii române” v-aţi lăsat impresionat de miorlăitoarele voci ale generaţiei optzeciste, desconsiderând realele valori ale scrisului românesc printre care se află în primul rând Grigore Vieru. Cartea dumneavoastră lăudată cu atâta tam tam nu este decât un manual de propagandă culturală.
Grigore Vieru a avut talent cât toţi lăudaţii dumneavoastră la un loc. Nimic din ceea ce aţi scris despre Vieru nu vă onorează. Nimic nu îndreptăţeşte laudele aduse lui Cărtărescu. Ca poet nu i se întrevăd calităţile de geniu. Orizontul cărţii dumneavoastră este restrâns şi dominat de interese personale.
Prin trompetistul dumneavoastră de serviciu Mircea Dinescu aţi amărât ultimele luni din viaţa lui Cezar Ivănescu. Aţi reuşit să-i amărâţi şi lui Grigore Vieru ultimele săptămâni din viaţă cu ce aţi scris despre el. Aţi fost profund nedrept cu ei. Nu l-aţi aprofundat pe Grigore Vieru. Îndrăznesc să cred că nici nu i-aţi citit cărţile de poezie şi aforisme. V-aţi lăsat influenţat de spusele lui Leo Butnaru şi-aţi lecturat numai din revista Contrafort ce apare la Chişinău. Într-o zi veţi afla cine este omul Leo Butnaru. Nu cunosc relaţia pe care o aveţi cu domnul Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Basarabia, el vă poate spune mai multe despre mult lăudatul Leo Butnaru. Acesta începând cu anul 1990 se tot luptă să ocupe funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor de la Chişinău. Este un veşnic perdant.
Cu două săptămâni înainte de fatalul accident de maşină a lui Grigore Vieru, acesta a dat un interviu în săptămânalul Literatură şi Artă de la Chişinău în care îl numea pe Leo Butnaru un puţoi de 60 de ani.
Am scris poezie, publicistică, am fost corespondent de război, am fost ziarist neînregimentat în nici o clocitoare politică, mi-e ruşine de vârsta care o am şi consider că am trăit mult prea mult.
Mihai Sultana Vicol.
7 răspunsuri la “Scrisoare deschisă lui Nicolae Manolescu”
Manolescu se scalda in aceleasi ape jegoase ale GDS, ale elitistilor modernisti care aduc acelasi renume Romaniei peste granite ca si violatorii din Italia, vezi expozitiile lor. Cei care fac parte din zona asta sunt odraslele kominternitilor evrei bolsevici veniti pe tancurile sovietice sau securistii scoliti sa isi faca mendrele prin vest. Manolescu este un critic slab care nu valoreaza prea mult actualmente si oriunde s-a baga nu a reusit sa faca nimic
Nicolae Dabija, Valeriu Matei peste Cartarescu? Hi-hi! Ce jigodie trebuie sa fie, ce ins de nimc cel care poate delira in felul acesta. Sa-i scrie gunoiul scrisoare deschisa lui N. Manolescu? Sa fim seriosi…
Frati basarabeni, fiti atenti, – cel ce semneaza Vicol e un provacator si un ins de doi bani. L-am cunoscut pe la Barlad, de unde, pur si simplu, a fost gonit. Mai apoi am auzit ca s-a tot pripasit pe la usi straine, facand slugi si sarutand maini murdare. O fi pe undeva pe la Roman sau Bacau, am impresia. Cei de acolo probabil l-au depistat ce canalie e si-l vor goni si ei.
unul care se crede scriitor important nu isi injura colegii din generatia tanara, precum a facut-o vieru. acesta ura scriitorii de la Contrafor, Semn, Stare de urgenta, ostracizandu-i pentru ca nu il ridica in slavi. daca doriti sa aflati ce cred tinerii despre postumitatea lui vieru, cititi blogul lui V. Spranceana – acolo sunt surprinse convingator premisele amurgului unei glorii exagerate de gloata necititoare si lacrimoasa careia, de fapt, i-i in cot de valoarea literara autentica.
Daca va aduceti aminte, pe Colea Dabijica l-a caracterizat precis C. Tanase, cand a scris: Temeti-va de Dabija! Pana si D. Matcovschi a spus ce poama este Colea, indemnand alegatorii sa nu voreze pentru mititelul bardulet, ci pentru Eugen Tomac. Iar Maticiuc nici nu e poet – E. Lungu a scris un articol despre furturile literare ale acestuia. Vai de capul lor!
Iata, la intamplare, niste extrase din acel articol al lui Tanase OPRITI-L PE DABIJA!
N. Dabija şi-a cultivat un dezgustător cult al personalităţii (dovadă materialele laudative la adresa sa publicate în ziarul pe care-l conduce); el se comportă ca un Mesia al basarabenilor, el e cel care eliberează certificate de „bărbaţi şi martiri ai neamului” şi întocmeşte pomelnice patriotice în care include, constant, doar aceleaşi câteva nume, deformând astfel adevărul istoric. În nici unul din aceste pomelnice nu apar numele unor oameni care au făcut enorm de mult pentru opera de renaştere naţională a moldovenilor. El adună în respectivele pomelnice, la hurtă, viii şi morţii, în afara oricărui criteriu axiologic şi istoric, procedând ca popa Oşlobanu al lui Creangă, care „slujea câte trei liturghii pe zi şi pomenea la hurtă: pe monahi şi ieromonahi, pe stareţi, pe mitropoliţi şi copiii lor, de le mergea colbul”.
*
Iată de ce, odată urcată în scenă la Marile Adunări Naţionale, această cinică şi obraznică caracudă naţională a privatizat patriotismul, şi-a eliberat cu de la sine putere legitimaţii de bărbaţi ai neamului (un fel de certificat de patriot), devenind „elita intelectuală politică” a noului stat. Conştienţi că, într-o tristă zi, cineva poate să le controleze legitimaţiile şi să le împrăştie gaşca, aceştia s-au pus pe crearea de partiduţe şi s-au băgat în parlament. Mă tem, dle Vieru, că Dvs., apărându-l pe N. Dabija şi dându-i dreptate în toate, involuntar apăraţi această „elită intelectuală şi politică”.
*
Şi dacă am pogorât în realitate, îmi permiteţi, dle Vieru, o întrebare, vorba lui Creangă, de om prost: de ce credeţi că, spunând ceea ce am spus despre Dabija, din „peniţa mea picură venin”? Venin să fie oare lacrima de tristeţe, obidă şi revoltă care picură (nu numai din ochii mei) când urmărim cu ce s-au ocupat în aceşti zece ani patrioţii de meserie, profitorii cu certificate de bărbaţi ai neamului, despre care am vorbit mai sus, organizaţi în partiduţe naţionale şi în găşti literare? Oare nu Dabija, Matei end K au spart, la începutul deceniului trecut, Mişcarea de renaştere naţională? Oare nu ei au spart Frontul, şi-au făcut partiduţul lor, au învrăjbit intelectualitatea, împărţind-o în tabere? Oare nu Matei în 1996 a mers singur în alegerile prezidenţiale, asigurând înfrângerea lui M. Snegur care, cu păcatele lui, reuşise să adune în jurul său toate forţele naţionale?
*
Iar pentru cei care vor sa-l citeasca integral, iata adresa electronica la care il pot gasi
http://www.flux.md/articole/4802/
Altele, aici
http://www.flux.md/articole/5001/
http://www.flux.md/articole/4927/
Sanatate!
N. MIhalcea
Sa vezi! Personajul asta Dabija este inepuizabil in ticalosii! Aseara, vazui la un post de televiziune, cum se citea din articolele lui de prin 1986, pare-se, pe cand era la revista Orizontul – scria despre faptul ca Romania a… cucerit Tatarbunarul, l-a scaldat in sange… Pai, omule, tu care mai scrisesei ca parintii tai au fost argati la romani, de ce porti, ca decoratie, Steaua Romaniei, de ce ai aprtament in Bucuresti, de ce folosesti banii Romaniei pentru a-ti publica gazetuta, de ce te dai mare roman la un For fantoman tic? Rusine! Asta e inepuizabilul Dabija – ticalosii dupa ticaliosii!